joi, 19 septembrie 2019

Pocăinţa, iertarea şi ascultarea

(O frumoasă pildă creştină)
O femeie cu frică de Dumnezeu şi credinţă în mila şi iertarea Lui, a fost la preotul duhovnic din satul ei pentru a se spovedi şi a se împărtăşi. Din cauza unor greşeli din tinereţea ei, preotul, după Sfânta Taină a Spovedaniei, i-a dat doar sfânta Aghiasmă (apă sfinţită). Femeia s-a tulburat în sufletul şi-n inima ei, dar s-a rugat din nou la Dumnezeu şi Maica Domnului. Peste câteva zile, a murit. Ajungând sufletul ei în faţa porţii raiului, un înger a întrebat-o:
– Te-ai spovedit, te-ai împărtăşit? Aici nu poţi intra fără Sfânta Spovedanie şi fără Sfânta Împărtăşanie.
Atunci femeia credincioasă a zis:

marți, 10 septembrie 2019

Cel care se smereşte nu se simte niciodată constrâns de ceva

Când omul se smereşte se şi izbăveşte degrabă de toate legăturile. Iar când vrea să se mândrească, când vrea să arate ce are el, intră în roata robiei, a sclaviei, este înlănţuit. Adică, fuge de adevăr şi intră pe tărâmul minciunii.
Să revenim la creştin, adică la cel care a hotărât să devină omul lui Dumnezeu, să fie om duhovnicesc. Dacă se va smeri în orice situaţie va porni bine, se va vedea pe sine, îşi va dezgoli inte­riorul, îl va vădi şi nu va depune nici un efort să se îndreptăţească, nu se va trudi să vorbească încât să insufle celuilalt o părere bună despre sine.

joi, 5 septembrie 2019

Ceea ce este ploaia pentru pământ, aceea este Harul Duhului Sfânt pentru suflet

Părintele Serafim Rose spunea într-o scriere de-a sa că ne putem, şi chiar trebuie, să ne folosim de cele înconjurătoare, de fenomene naturale, de întâmplări climaterice, pentru a trezi conştiinţa noastră duhovnicească şi a înfăptui pentru suflet lucruri mântuitoare, pornind de la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Am putea lua ca exemplu mai multe fenomene şi întâmplări naturale, dar cred că cel mai limpede şi la îndemână ne-ar fi momentul când, după o perioadă de secetă, pământul este adăpat cu ploi îndestulătoare. Chiar ieri (3 septembrie), am trăit cu toţii un asemenea moment când, după două luni de uscăciune şi zile caniculare, a dăruit Dumnezeu ploaie „pământului celui însetat”. Desigur că toţi s-au bucurat de această mană cerească, chiar dacă nu toţi am mulţumit lui Dumnezeu prin rugăciune pentru această mare binecuvântare.