Ce presupune Iubirea

„Iubirea presupune totdeauna două eu-uri care se iubesc sau un eu care iubeşte şi un altul care primeşte iubirea, sau de care cel ce iubeşte ştie că e conştient de iubirea lui. Şi aceasta, într-o reciprocitate. 

Dar în acelaşi timp iubirea uneşte cele două eu-uri în proporţie cu iubirea dintre ele, fără să le confunde, căci aceasta ar pune capăt iubirii. Deci iubirea desăvârşită uneşte paradoxal aceste două lucruri: mai multe eu-uri care se iubesc, rămânând neconfundate, şi o unitate maximă între ele. 

Fiecare dintre noi e într-un fel o lumină a lumii

„Fiecare dintre noi e într-un fel o lumină a lumii. Dar calitatea aceasta e şi o misiune, pe care nu o putem împlini prin noi înşine în mod deplin.

Noi o vedem împlinită în Hristos şi, prin Hristos, participând şi noi la această împlinire; Hristos e împlinirea fiinţei reale a omului – coroană a creaţiei – pentru că în El omul e deplin unit cu Dumnezeu. Astfel Hristos e atât de « istoric », atât de neconstruit şi din acest punct de vedere e chipul cel mai uman al omului, dar, în acelaşi timp, dincolo de nivelul la care poate ajunge fiinţa noastră prin puterile sale. De aceea Hristos, omul atât de real, e, în împlinirea Lui ca om, şi Dumnezeu. Mai precis, Hristos e omul împlinit, pentru că e unit cu modelul omului, cu Logosul divin.”