Nimic nu durează pentru totdeauna

Celebrul actor Arnold Schwarzenegger a postat o fotografie cu el dormind pe stradă sub faimoasa sa statuie de bronz și a scris, din păcate, „cum s-au schimbat vremurile”.

Motivul pentru care a scris fraza nu a fost doar pentru că era bătrân, ci pentru că atunci când era guvernator al Californiei a inaugurat un hotel cu statuia sa. Personalul hotelului i-a spus lui Arnold: „în orice moment puteți veni și vom avea o cameră rezervată pentru dumneavoastră."

Când Arnold a demisionat din funcția de guvernator și s-a dus la hotel, administrația a refuzat să-i dea o cameră argumentând că ar trebui să plătească pentru ea, deoarece erau la mare căutare.

Și-a adus un sac de dormit și a stat sub statuie și a explicat ce vrea să transmită: „Când eram într-o poziție importantă, mereu îmi făceau complimente, iar când am pierdut această funcție, au uitat de mine și nu și-au ținut promisiunea. Nu te încrede în poziția ta sau în suma de bani pe care o ai, nici în puterea ta, nici în inteligența ta, nu va dura."

Lipsa bucuriei şi a dragostei este cauza depresiei şi a deznădejdii

O lume atinsă de depresie e o lume lipsită de bucurie şi dragoste. E o lume alienată şi însingurată, o lume urâtă, care şi-a pierdut reperele, în care s-a pier­dut dimensiunea verticală şi în care omul se des­fă­­şoară numai pe orizontala existenţei, într-o diver­sitate infinită şi goală. E o lume care nu mai are nimic de spus. O lume goală de Dumnezeu, în care bucuria e confundată adesea cu plăcerea. Or, bucuria ade­vă­rată ţine de resorturi mult mai profunde, e împlinirea de­pli­nă a rostului tău ca om şi e strâns legată de îna­intarea în viaţa spirituală. Depresia apare atunci când oa­me­nii nu-şi înţeleg destinul, menirea lor pe acest pământ.

– Niciunul din oamenii atinşi de depresie nu pare să fi scăpat de gândul obsesiv că viaţa e lipsită de sens. Că nu alegem noi să ne naştem, cum nu alegem când să murim.

Tinerii întotdeauna să ceară sfat părinţilor şi duhovnicului privind criteriile de alegere a partenerului de viaţă

Între tinerii creştini trebuie să existe o prietenie curată şi sinceră, bazată pe unitate de gândire şi simţire, pe compatibilitatea de trăire, nu pe calcule mercantile. O prietenie adevărată este o relaţie de construire şi autoconstruire, în care fiecare dintre cei doi îşi descoperă culmile personalităţii sale, în speranţa unei prietenii împlinite. Fiecare primeşte şi dăruieşte, fără a avea sentimentul că se sărăceşte pe sine, ci având convingerea că se înnobilează şi că se îmbogăţeşte şi pe sine, şi pe celălalt, într-un dialog sincer al iubirii şi dăruirii fără sfârşit. 

E important să se ştie că, nu doar trupul este duşmanul tânărului, ci şi pofta pătimaşă. Şi nu e vorba doar de pofta trupească, ci şi de patima sufletească.Orice patimă este ruină trupească şi sufletească, iar despătimirea firii este împrimăvărare atât a trupului, cât şi a sufletului. Patima este pervertire a energiilor trupeşti şi sufleteşti, este îmbătrânire şi arvună a morţii. 

De ce ortodocşii se închină icoanelor?

Cuvântul „icoană” vine din grecescul „εικον”, care se traduce prin „chip, reprezentare” a ceva. Astfel,  icoana este o reprezentare grafică a unui „prototip”, care poate fi o persoană, o faptă sau un adevăr,  ea nefiind nimic în sine, ci doar o metodă de relaţionare cu „prototipul”, asemenea unei fotografii care ne aduce aminte de o persoană, un loc sau o întâmplare.

În ortodoxie, icoana este o reprezentare a unui personaj sfânt (Iisus Hristos,  Sfânta Treime,  Maica Domnului, îngeri sau diverşi sfinţi),  a unui eveniment important (sărbătoare) sau unui adevăr, principiu sau învăţături de credinţă. Totuşi, icoanele nu sunt fotografii sau picturi, care surprind doar imaginea de moment, ci forme de mărturisire teologică. De aceea, ele conţin foarte multe simboluri.

Ferirea de patimi în viața de familie

Un scop al căsătoriei îl reprezintă ferirea de patimi și acesta s-a adăugat după căderea omului în păcat, pentru a pune frâu pornirilor vinovate care au început a se manifesta în firea omenească: „Din cauza desfrânării, fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare să-și aibă bărbatul său” (I Corinteni 7, 12); „Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă” (I Corinteni 7, 9).

Ispita trupului

x

Nimeni să nu zică atunci că este ispitit: de la Dumnezeu sunt ispitit , pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El Însuși nu ispitește pe nimeni, ci fiecare este ispitit când este tras și momit de însăși pofta sa. Apoi pofta zămislind, naște păcat, iar păcatul, o dată săvârșit, aduce moartea”(Iacob 1:13-15).

Nimeni să nu zică atunci că este ispitit: de la Dumnezeu sunt ispitit , pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El Însuși nu ispitește pe nimeni, ci fiecare este ispitit când este tras și momit de însăși pofta sa. Apoi pofta zămislind, naște păcat, iar păcatul, o dată săvârșit, aduce moartea”(Iacob 1:13-15).

Trebuie să cunoaştem şiretlicurile diavolului ca să le putem birui

Sunt multe şiretlicurile diavolului, adică felurile în care încearcă să-i prindă pe cei nelucrători şi trândavi. Trebuie să le cunoaştem foarte bine, ca să ne ferim de capcanele pe care ni le întinde şi de prilejurile de-a cădea în ispită şi să nu-i lăsăm nici o poartă deschisă. Limba noastră trebuie să fie neşovăitoare, privirea dreaptă şi neclintită, iar sufletul curat şi neprihănit; trebuie, de asemenea, să veghem aşa cum am veghea dacă am şti că o fiară sălbatică stă gata să ne atace şi e pornită să ne sfârtece.

De aceea, şi acel suflet care s-a întins până la cer, învăţătorul neamurilor şi glasul omenirii, cel ce pe toate le-a făcut pentru mântuirea ucenicilor, după ce le-a spus „luaţi toate armele lui Dumnezeu”, fiindcă voia să ne păzească din toate părţile şi să ne facă nebiruiţi, a adăugat: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6,14-17).

Dacă vom fi cu Hristos, niciun necaz nu ne va tulbura, iar bucuria va umple inima noastră

Marea pe care pluteau ucenicii în timpul furtunii este marea vieţii, este lumea aceasta, este viata care ne înconjoară, cu valurile, necazurile, nevoile şi ispitele ei… Ucenicii pluteau pe mare, iar în jurul lor s-a dezlănţuit furtuna. Aşa şi noi, plutind pe marea vieţii, suntem împresuraţi de valurile necazurilor şi ale ispitelor, care vin asupra omului de la lume, de la trup şi de la diavol. Aşadar, în timpul furtunii, în mijlocul valurilor copleşitoare, înaintea ucenicilor a apărut Hristos. El mergea pe apa acestei mări învolburate, însă ucenicii nu ziceau că El este Hristos. Ei credeau că este o nălucă şi că este numai închipuirea lor. Aşa este şi pe marea vieţii. Când îl lovesc pe om încercările, când se ridică valurile ispitelor, el caută ajutor pretutindeni şi nu-l găseşte nicăieri. Peste tot este înşelat în nădejdile lui. I se pare că este părăsit de toţi, şi de Dumnezeu, şi de oameni.

Pilde: Crucea - cartea care o citim cu ochii sufletului

Un tanar ravnitor de aleasa invatatura s-a dus odata la o manastire, sa ceara sfat unui calugar albit intru Domnul:

- Parinte, dati-mi, va rog, o carte din care sa pot invata cel mai bine cum trebuie sa fie un crestin. cum trebuie sa gandeasca, ce trebuie sa faca.

O carte care sa-mi explice toate aceste lucruri

Calugarul i-a spus ca are o asemenea carte in chilia sa, si s-a dus sa i-o aduca. Insa, dupa cateva clipe, s-a intors tinand in mana o cruce, pe care i-a intins-o tanarului cu parinteasca bunatate. Vazandu-l pe aceasta mirat foarte, n-a zabovit a-i zice;

- Fiule, crucea este cea mai de seama invatatura pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi Mantuitorul S-a jertfit pe cruce, aratandu-ne astfel ce inseamna sa iubesti, fiindca a facut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea inseamna tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adica la Dumnezeu. Cel ce stie sa-si poarte crucea, poarta cu el, in acelasi timp, harul si iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povara, ci o bucurie; cand te daruiesti celui drag, nu o faci cu tristete si cu retinere, ci cu bucurie si entuziasm. Crucea inseamna, deci, curaj, rabdare, dar, mai ales, dragoste.

Murim și lăsăm totul. Luăm doar bogăția inimii cu care i-am iubit pe oameni! (2 MINUTE DE CITIT PENTRU O ÎNȚELEPCIUNE DE-O VIAȚĂ)

Am învățat că cel mai mare expert într-o problemă este chiar cel care are problema respectivă. Schimbarea autentică ține de o viziune personală a vindecării. Viața este o sumă de experiențe pe care nu este nevoie să le împărțim mereu în bune sau rele. Oamenii dezvoltă structuri mentale stabile, care îi urmăresc toată viața și le provoacă suferință în mod repetitiv și se obișnuiesc să „pună răul înainte”. Apoi el va trăi din energia ta. Să minimalizezi reușitele și să te agăți de cel mai mic detaliu nereușit pentru a fi trist și anxios este o cale sigură spre depresie.

Gunoiul emoțional vine din programele de autosabotaj: evitare, amânare, critică, comparații, cogniții disfuncționale, sentimente de inferioritate, rușine, vinovăție etc. Greșim pentru a învăța cum să nu mai greșim. Ultimatum-urile nu ajută, nici etichetările. Fiecare experimentează altceva și e nevoie de răbdare pentru a aștepta pe celălalt, la fel cum delicat așteaptă Hristos.

Cum să iubești o fată bună

"Să-i spui c-o iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femeile necuviincioase, care se duc cu unul şi cu altul, e firesc să se resfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va şi smeri. Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia de dragul ei să-i iubeşti."

Mărturisirea Credinței

Problema noastră constă în faptul că nu prețuim îndeajuns Biserica noastră și viața ei. Ne ferim să mărturisim credința noastră în Biserică și ne scuzăm de fiecare dată când conștientizăm că nu credem cu adevărat.

Rostim fără entuziasm articolul IX din Simbolul de Credință și ne simțim vinovați de această situație. Astăzi, omul bisericesc este întâmpinat cu cuvintele din poemul în proză al lui Tugheniev: „Dumneavoastră încă mai credeți? Înseamnă că sunteți o persoană cu concepții învechite!”

Aduceţi copiii la Sfânta Biserică!

Creştinilor, când mergeţi la Sfânta Biserică luaţi cu voi şi copiii, învăţându-i să se închine pe la Sfintele Icoane, să asculte slujba sfântă şi Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel îi pot face să devină: credincioşi, cuviincioşi şi luminaţi. „Părinţilor – zice Sfântul Ioan Hrisostom – nu mâniaţi pe Dumnezeu împotriva voastră când în toate celelalte zile aveţi vreme şi sunteţi slobozi; iar când vă faceţi cele ale lui Dumnezeu, socotiţi că este supărăcios şi nepotrivit pentru copii? Nu mai faceţi aceasta, fraţii mei! Că mai mult în această vârstă trebuie să asculte cuvintele lui Dumnezeu”.

Îți mulțumesc, Părinte, că sunt viu

Îți mulțumesc, Părinte, că sunt viu

Și pot vorbi Acum și-Aici cu Tine,

E Săptămâna Patimilor, știu

Și cei ce Te hulesc o știu prea bine!

Iar Fiul Tău, Cel părăsit de toți,

Înspre Golgota frigului se-ndreaptă

Și-acolo Sus, între tâlhari și hoți

Aceeași răstignire ÎL așteaptă.

Viermii

Atât timp cât seva copacului este sănătoasă, crengile se pot îndoi fără teamă de a se rupe. Însă zadarnică este bogăția coroanei și a frunzelor dace seva este atacată de viermi. Simeon Noul Teolog numește păcatele „viermi”. Ceea ce sunt viermii pentru copac sunt și păcatele pentru om. Și nici un păcat nu macină inima omului mai tare decât păcatele tăinuite.

Dacă scoți viermii la soare, aceștia vor muri; dacă îți mărturisești păcatele, ele ți se iartă și se șterg, iar dacă le împărți verbal cu un cunoscut îți ieste mai ușor la suflet. Și viermii, și păcatele sunt mai puternici la întuneric.

O femeie credincioasă răbdând-le cu dragoste pe toate, este un apostol şi un martir al bisericii

x

Draga mea surioară, împlinirea poruncilor, îţi va deschide o perspectivă cu totul şi cu totul diferită decât cea în care te frămânţi. 

Acum împarţi lumea în două: bună şi rea. Oamenii, în două categorii: cei care vor intra în rai şi cei care nu vor intra. Acum te temi că cei necredincioşi te pot împiedica să intri în rai. Şi încă altele.

Când principala preocupare va fi împlinirea poruncilor şi, în primul rând, cea a iubirii aproapelui şi nejudecarea lui, pusă pe acelaşi nivel cu iubirea de Dumnezeu, totul se va schimba. 

Tot ce faci şi dăruieşti, primești înapoi

Într-o zi un bărbat a văzut o femeie bătrână care stătea pe marginea drumului, dar chiar și în puțina lumină a zilei, ce mai rămăsese, putea să-și dea seama că avea nevoie de ajutor.

Astfel, a parcat vechea lui mașină în fața Mercedesului ei și a ieșit din mașină. Trecuseră câteva ore de când nimeni nu oprea ca să o ajute. Dar se gândea că poate ea nu va voi să o ajute, căci el arăta ca un cerșetor. El și-a dat seama că era înfricoșată, de vreme ce stătea acolo afară în frig.

A înțeles perfect cum se simțea femeia. „Sunt aici ca să te ajut, i-a spus el. De ce nu stai în mașină să aștepți, căci afară este frig? Mă numesc Kostas al lui Ioan”. Singura problemă pe care o avea femeia, era o pană de cauciuc, dar fiindcă ea era în vârstă, aceasta era o mare problemă pentru ea. Kostas s-a băgat sub mașină și a pus crickul, rănindu-și coatele. Roata a schimbat-o repede, dar se murdărise și se rănise.

Oricine ai fi poți și trebuie să urci pe scara virtuților și a faptelor bune

Sfântul Post a fost rânduit nu numai pentru curăţirea noastră, ci şi pentru întărirea noastră în bine – nu doar pentru a pune început bun, ci si pentru a ne mişca mai departe pe calea spre desăvârşire. Astfel, iată, pentru ca nu cumva careva, după ce s-a ostenit puţin în săvârşirea binelui sau a dus o vreme viaţă creştinească, să creadă că a făcut deja totul sau că a ajuns departe în calea spre desăvârşire, fiecăruia dintre noi i se aduce aminte de Sfântul Ioan Scărarul, aşa încât, amintindu-ne de el, să ne zugrăvim în minte sfânta lui scriere numită Scară şi, măsurând cu ea ostenelile noastre, să putem hotărnici mai limpede cât din cale am străbătut şi cât ne-a mai rămas.

Viaţa Sfântului Ioan Scărarul este scurtă; dar ea, în mica sa întindere, încape mult – sau, mai bine zis, totul. Nu doar prin scrierile sale, ci și prin viața sa, cuviosul Ioan ne aarată cum trebuie să urcăm pe scara faptelor bune pentru a ajunge la Dumnezeu. Cu siguranță că poate să gândească cineva: „Sfântul Ioan a fost călugăr-pustnic, dar noi suntem mireni, trăim în societate, între oameni: cum putem adapta viaţa Sfântului Ioan la noi?”.

Să-L slujeşti pe Dumnezeu cu cinste

Ni se spune să stăm bine, să luăm aminte! Să nu uitați, că orice necaz care vine peste noi, este o chemare a lui Dumnezeu. Căci zice: Dumnezeu bate pe tot fiul pe care-l primește.

Și să nu cârtim dacă suntem chemați într-un fel sau altul, căci spune Apostolul Pavel: „Fiecare, întru ceea ce este chemat, întru aceea să rămână!”

Te-a chemat Dumnezeu sărac, nu dori să te îmbogătești; te-a chemat să fii călugăr, călugăr să rămâi până la moarte; te-a chemat să fii preot, preot vrednic să fii; te-a chemat să fii meseriaș, meseriaș bun și cinstit să fii; te-a chemat să fii filosof sau mecanic sau în alt serviciu, așa să rămâi. Dar să slujești cu cinste, să cunoști că Dumnezeu este Cel ce te-a chemat într-un fel sau altul și fiecare din noi întru ceea ce este chemat, întru aceea să rămână!