Un tânăr s-a dus la un bătrân
înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
– Înteleptule, am venit la
tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe
mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac
să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite
la el, bătrânul îi spuse:
– Îmi pare rău, băiete, nu te
pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Apoi,
după o mică pauză, adăugă:
– Dacă m-ai putea ajuta tu pe
mine, poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de
tine.
– Aş fi încântat să vă ajut,
bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iaraşi e neluat în seamă şi
amânat.
– Bine, încuviinţă bătrânul
înţelept.
Îşi scoase din degetul
mic un inel şi-l întinse băietanului adăugând:
– Ia calul pe care-l găseşti
afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de
plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi
bani, dar ai grijă ca sub nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de 100
lei. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede.
Tânărul luă inelul,
încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n
dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes
pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le
zică de 100 lei unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat
spatele. Un moşneag i-a explicat cât ar fi 100 de lei și valoare lor şi că nu
poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea 80 lei,
dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de 100 lei, aşa că
refuza oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală,
cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bîtrânul înţelept.
… Flăcăul şi-ar fi dorit
să aibă el o bancnotă de 100 lei pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca
să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de
el. Intră cu capul plecat.
– Îmi pare rău, începu el, dar
n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua 80 lei pe
inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a
inelului.
– Nici nu-ţi imaginezi cât
adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi
trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi
aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i
că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât
ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încălecă şi plecă în
goană.
Bijutierul examină atent
micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci şi apoi
zise:
– Spune-i învăţătorului că
dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 580 de euro pentru acest
inel.
– Cuuum, 580 euro?!? – exclamă
năucit tânărul.
– Da, răspunse bijutierul.
Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 700, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i
pot oferi decât 580.
Tânărul mulţumi şi se
întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.
– Ia loc, te rog – îi spuse
acesta, după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă
şi unică. Şi, ca şi în cazul lui, doar un expert poate spune cît de mare este
valoarea ta.
Spunând acestea, luă inelul şi
si-l puse din nou pe degetul mic.
Cu toţii suntem asemenea lui,
valoroşi şi unici, călătorind prin târgurile vietii şi aşteptând ca mulţi
oameni care nu se pricep să ne evalueze, fie colegi, prieteni sau cei din jur.
Povestea aceasta este dedicată
acelora care zi de zi se străduie, lustruind cu migală, să adauge valoare
bijuteriei pe care ei o reprezintă şi să realizeze valoarea pe care o au.
Amintiţi-vă mereu cât de mare este valoarea voastră şi nu vă daţi pe degeaba,
unuia sau altuia doar pentru că lumea asta te valorifică după valoare pe care o
au ei!
– Răspunsurile pe care le-ai
primit de la fiecare cumpărător explică valoarea vieții. Ai putea fi o piatră
prețioasă, chiar neprețuită, dar oamenii te vor aprecia în funcție de nivelul
lor de informații, de încrederea pe care o au în tine, de motivația lor, de
ambiția și riscul pe care și-l asumă în relația cu tine. Dar nu te teme, cu
siguranță vei găsi pe cineva care își va da seama de ADEVĂRATA TA VALOARE și El
este bijutierul, adică Dumnezeu, Cel care te valorifică la adevărata ta
valoare, dar dacă depui efort și mai mult, EL ridică valoarea vieții tale până
la inestimabil!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu