luni, 2 martie 2020

Nu-i cere Lui Dumnezeu să te scape de obstacolele vieții, ci roagă-te să îți de-a puterea să le depășești


Rugăciune, Biserică, Dumnezeu, sunt termeni care pe unii îi dezgustă, pe alții îi lasă indiferenți, iar la altă categorie li se scurge prin ureche, dar nu le sesizează mesajul și doar o mică parte din oameni le trec prin minte și le coboară spre inimă încrezându-se în puterea nemărginită a lui Dumnezeu așa cum spune Hristos: a unora ca acestora este împărăția cerurilor.


Atâtea greutăți în această viață ne apasă pe fiecare individual, că de comun societatea, nu poate rezolva multe întrebări și apare neînțelegere în țară, ispite în biserică și poticnire a întregului popor de ceva ce ne este departe de viața noastră.

Toți dau idei dar nimeni nu ascultă de Glasul care dă și soluții. Hristos a spus clar: Matei 6, 33: Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Cine astăzi mai mizează pe Dumnezeu în viața sa? Cine își întărește pașii vieții după cuvântul evanghelic? Și dacă o face, atunci mulți o fac din îndatorirea istorică căci așa am auzit de la părinți… fiindcă așa face toată lumea…, dar unde e credința și dorința fiecăruia de a se întâlni cu Dumnezeu prin faptele bune, în ajutorarea aproapelui, dar cel mai important în ajutorarea personală, fiindcă oricât de mult nu am vrea să ajutăm pe altul, sau criticăm pe altul, totuși ținem la noi mai mult și nu ne criticăm greșelile, dar ne plângem de nereușite.

Vine momentul când căutăm răspuns oriunde: horoscop, ghicitori, tv, dar nu ne punem nădejdea în Dumnezeu și atunci inima noastră este goală. De fiecare dată când ceva merge prost la noi în familie, serviciu, afaceri, etc., dăm vina pe toți, doar numai nu pe noi. Vedem pe toți cum greșesc, dar nu ne întrebăm pe noi, de unde am început noi a greși. De unde începe momentul în care nu mai există Eu și Dumnezeul meu și am transformat totul în Eu și Sinele meu. Am lăsat Punctul unde trebuie să ajungem (mântuirea noastră și viața veșnică) și ne rotim în jurul punctului ce vreau să fac (toate plăcerile lumii trecătoare)!

Toate neclaritățile vieții, toate obstacolele și eșecurile din viața noastră se datorează doar unei singure persoane EU și nimeni altul.

Un caz din zilele trecute afirmă ne înțelepciunea noastră ca oameni  de a gândi având o verticalitate clară.

-  S-a apropiat mama unei fete și m-a întrebat ce să facă căci fata a născut nefiind căsătorită, copilul având 20 zile de la naștere, dar este într-o relație de concubinaj și ar dori ca zilele astea să se cunune ca să nu trăiască în păcat tinerii… și multe alte probleme care au apărut și doresc să o facă cât de curând posibil. Când am argumentat că după 40 zile de la nașterea pruncului se citește mamei rugăciunile și apoi facem celelalte lucruri, ea s-a uitat cam nedumerită și a învinovățit Biserica că nu dorește să săvârșească Taina Cununiei asupra tinerilor.

Este un caz care se repetă periodic în țara noastră cu mici excepții, dar totuși, doamna în cauză s-a revoltat de ce nu dorim să facem cununia, căci nașii pleacă peste hotare și tinerii trăiesc în desfrâu! Dar mult stimata doamnă nu a sesizat că tinerii trăiesc în desfrâu deja de peste 9 luni și au și un copil și în această perioadă nu a întreprins nimic. Suntem răi la inimă și nepricepuți fiindcă: Luăm apă în gură când e de vorbit și paie aprinse în cap când e timpul de ascultat.

Cazuri pot fi multe, fiecare cu ispita lui în viață, dar nu e problema esențială în cădere, ci cum ne ridicăm, cum facem ca să trecem peste greutățile care noi singuri le și inhibăm în noi și vin ca niște bariere între noi ca oameni și Dumnezeu, iar de aici apar foarte mulți oameni care Îl ispitesc pe Dumnezeu afirmând că El nu există, sau El e atât de bun, că ajunge să ne rugăm doar acasă fără a mai trece pragul Casei Lui, adică biserica.

Ispitele, sunt povară omului nepriceput, ce se pierde în istețimea minții sale și curățirea ca prin foc, a celor curați cu inima și înțelepți care cerând mila lui Dumnezeu atunci când cad, știu a se ridica, depășesc greutățile vieții și se apropie mai mult de Dumnezeu.

Chiar și calvarul prin care trece acum Moldova este o consecință a moleșelii noastre religioase. Iar evanghelistul spune: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide… Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El? (Matei 7, 7-11).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu