Rugăciune, Biserică, Dumnezeu,
sunt termeni care pe unii îi dezgustă, pe alții îi lasă indiferenți, iar la altă
categorie li se scurge prin ureche, dar nu le sesizează mesajul și doar o mică
parte din oameni le trec prin minte și le coboară spre inimă încrezându-se în
puterea nemărginită a lui Dumnezeu așa cum spune Hristos: a
unora ca acestora este împărăția cerurilor.
Atâtea greutăți în această viață
ne apasă pe fiecare individual, că de comun societatea, nu poate rezolva multe
întrebări și apare neînțelegere în țară, ispite în biserică și poticnire a
întregului popor de ceva ce ne este departe de viața noastră.
Toți dau idei dar nimeni nu
ascultă de Glasul care dă și soluții. Hristos a spus clar: Matei 6, 33: Căutați
mai întâi împărăția lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor
adăuga vouă.
Cine astăzi mai mizează pe
Dumnezeu în viața sa? Cine își întărește pașii vieții după cuvântul evanghelic?
Și dacă o face, atunci mulți o fac din îndatorirea istorică căci așa am
auzit de la părinți… fiindcă așa face toată lumea…, dar unde e credința și
dorința fiecăruia de a se întâlni cu Dumnezeu prin faptele bune, în ajutorarea
aproapelui, dar cel mai important în ajutorarea personală, fiindcă oricât de
mult nu am vrea să ajutăm pe altul, sau criticăm pe altul, totuși ținem la noi
mai mult și nu ne criticăm greșelile, dar ne plângem de nereușite.
Vine momentul când căutăm răspuns
oriunde: horoscop, ghicitori, tv, dar nu ne punem nădejdea în Dumnezeu și atunci
inima noastră este goală. De fiecare dată când ceva merge prost la noi în
familie, serviciu, afaceri, etc., dăm vina pe toți, doar numai nu pe noi. Vedem
pe toți cum greșesc, dar nu ne întrebăm pe noi, de unde am început noi a greși.
De unde începe momentul în care nu mai există Eu și Dumnezeul meu și am
transformat totul în Eu și Sinele meu. Am lăsat Punctul unde trebuie să ajungem
(mântuirea noastră și viața veșnică) și ne rotim în jurul punctului ce vreau să
fac (toate plăcerile lumii trecătoare)!
Toate neclaritățile vieții, toate
obstacolele și eșecurile din viața noastră se datorează doar unei singure
persoane EU și nimeni altul.
Un caz din zilele trecute afirmă
ne înțelepciunea noastră ca oameni de a gândi având o verticalitate
clară.
- S-a apropiat mama
unei fete și m-a întrebat ce să facă căci fata a născut nefiind căsătorită,
copilul având 20 zile de la naștere, dar este într-o relație de concubinaj și
ar dori ca zilele astea să se cunune ca să nu trăiască în păcat tinerii… și
multe alte probleme care au apărut și doresc să o facă cât de curând posibil. Când
am argumentat că după 40 zile de la nașterea pruncului se citește mamei
rugăciunile și apoi facem celelalte lucruri, ea s-a uitat cam nedumerită și a
învinovățit Biserica că nu dorește să săvârșească Taina Cununiei asupra
tinerilor.
Este un caz care se repetă
periodic în țara noastră cu mici excepții, dar totuși, doamna în cauză s-a
revoltat de ce nu dorim să facem cununia, căci nașii pleacă peste hotare și
tinerii trăiesc în desfrâu! Dar mult stimata doamnă nu a sesizat că tinerii
trăiesc în desfrâu deja de peste 9 luni și au și un copil și în această
perioadă nu a întreprins nimic. Suntem răi la inimă și nepricepuți fiindcă: Luăm
apă în gură când e de vorbit și paie aprinse în cap când e timpul de ascultat.
Cazuri pot fi multe, fiecare cu
ispita lui în viață, dar nu e problema esențială în cădere, ci cum ne ridicăm,
cum facem ca să trecem peste greutățile care noi singuri le și inhibăm în noi
și vin ca niște bariere între noi ca oameni și Dumnezeu, iar de aici apar
foarte mulți oameni care Îl ispitesc pe Dumnezeu afirmând că El nu există, sau
El e atât de bun, că ajunge să ne rugăm doar acasă fără a mai trece pragul
Casei Lui, adică biserica.
Ispitele, sunt povară omului
nepriceput, ce se pierde în istețimea minții sale și curățirea ca prin foc, a
celor curați cu inima și înțelepți care cerând mila lui Dumnezeu atunci când
cad, știu a se ridica, depășesc greutățile vieții și se apropie mai mult de
Dumnezeu.
Chiar și calvarul prin care trece
acum Moldova este o consecință a moleșelii noastre religioase. Iar
evanghelistul spune: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va
deschide… Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri
bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune
celor care cer de la El? (Matei 7, 7-11).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu