La un bătrân călugăr, a
venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în
vorbă, tânărul îi spuse:
- Părinte, sunt destul de
rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă
enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am
putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i
aşa?
- Nu, i-a răspuns
bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în
spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:
- Vezi acest vlăstar, ştii
ce este?
- Da, părinte, un puiet
de brad.
- Smulge-l!
Tânărul a scos brăduţul
imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai
înalt.
-
Acum,
scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomişorul acela ce s-a
muncit dar cu puţin efort şi osteneală, a reuşit să-l scoată. Arătându-i un
brad ceva mai mare, călugărul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela!
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te şi mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au
tras de pom şi, după un timp cu multă greutate, au reuşit, să-l scoată.
-
Acum
scoateţi bradul falnic de acolo.
-
Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată
să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.
-
Acum vezi, fiule? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la
fel? Orice viciu şi orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare
importanţă, dar cu timpul ea prinde rădăcini, creşte i pune stăpânire din ce în
ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai
tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se
cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată.
Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în
suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.
(Cele
mai frumoase pilde ortodoxe şi povestiri cu tâlc,
Leon Magdan, Editura
Mateiaş)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu