Dintotdeauna, chiar și
în societățile cele mai primitive, moartea nu a fost defel percepută ca o
distrugere definitivă a omului, ci numai ca o plecare, ca o trecere a
sufletului într-o altă lume. Iar această plecare reprezintă, pe de-o parte, o
despărțire temporară de cei apropiați de pe pământ, iar pe de alta, o întâlnire
cu moșii și strămoșii care au murit deja. Chiar și cei mai simpli și
necărturari oameni au simțit că viața omului nu poate fi sortită distrugerii.
Revelația creștină a adus
foarte multe lămuriri în ceea ce privește destinul sufletului după momentul morții
trupești. Și
ar trebui neapărat amintită aici învățătura despre judecata particulară a
omului, ce va avea loc la patruzeci de zile după moarte și apoi Judecata
Universală, de la sfârșitul lumii, care va stabili pentru veșnicie locul
definitiv al fiecărei persoane. Această judecată finală va cântări nu doar
faptele personale ale omului, ci și consecințele acestora, bune sau rele, asupra
contemporanilor, precum și în posteritate. Ca urmare a acestei viziuni, omul e
chemat la liberă alegere, dar și la responsabilitatea actelor sale și, de
aceea, la cugetare la momentul morții, când va fi judecată valoarea faptelor,
potrivit Scripturii: „După
căile tale şi după izvodirile tale te voi judeca, zice Domnul Dumnezeu”
(Iez. 24, 14).
Modernitatea sau, mai bine spus, duhul
dominant al modernității refuză această perspectivă revelată asupra morții,
întrucât neagă nemurirea sufletului și tăgăduiește existența vreunei judecăți
după moartea trupească. Acest lucru însă nu e deloc întâmplător, întrucât prin negarea unui destin
veșnic al sufletului, omul e îndemnat implicit și explicit spre
preocuparea exclusivă de viața pământească și materială. Iar stilul de viață modern, consumist
și exhibiționist, e fundamentat teoretic pe acest principiu. Astfel, se explică
toată alergătura omului contemporan după succese facile, după distracții și
după expunere publică, așa cum ne prezintă mass-media viața așa-numitelor
vedete. Totuși, existența vedetismelor nu este deloc de un
roz infinit, așa cum ni se sugerează. Însă nu de puține ori adevărul se
descoperă public și vedem că în spatele ecranului, în viața lor intimă, unele
persoane sunt profund nefericite și depresive. Iar după cum se știe depresia
este boala prin excelență a epocii moderne, care va deveni, potrivit
specialiștilor, în viitorul foarte apropiat, maladia cu cea mai mare incidență,
fapt confirmat statistic și de Organizația Mondială a Sănătății! Desigur că
psihiatrii și psihologii i-au aflat depresiei o mulțime de cauze, însă
principala cauză a amplorii ei rămâne necunoscută medicinei. Cauza ultimă a depresiei,
pe care nici o știință nu o poate rezolva, este lipsa de răspuns a omului
modern în fața morții și faptul că, în ciuda tăgăduirii vieții veșnice,
omul nu poate alunga gândul la moarte și implicit la Judecată, care e
înscris în firea lui.
Moartea e o taină, e un mare eveniment, mai
important decât întreaga viață, iar consecințele ce decurg din calitatea
acestui moment sunt veșnice. De aceea, se poate afirma că soluția
pentru toate problemele omului modern, care și-a uitat rădăcinile
spirituale, este numai credința în nemurirea sufletului, așadar implicit în Ziditorul său Care
ne asigură: „Adevărat, adevărat zic vouă:
Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi
la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă” (In. 5,
24).
Sursa: Ziarul Lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu