Biserica e pentru babe, e pentru fraierii de preoţi. Nu e pentru noi, ăştia, dăştepţii, care avem maşini cu mii de cai putere sau tineri cu inteligență și...

Aici este drama acestei diluări de sens a ceea ce în­seamnă odihna creştinului. Dar mai este şi varianta cealal­tă, pe care o ştim cu toţii: ce bine sforăie creştinul duminică dimineaţa şi zice că Domnul îl iartă, că doar a muncit toată săptămâna! E drept că aseară a stat până târziu de tot cu nişte prieteni la sacrul grătar, la ieşirea la iarbă verde — noile terapii psiho-sociale pentru întărirea relaţiilor intra-familiale.

Fără îndoială că dracul grătarului şi dracul mersului exact duminica dimineața la cumpărături prin mall-uri, pe colo, pe colo, nu e un drac nou, el e vechi, e bătrân, e dracul împrăștierii în orice altceva decât în Hristos, e dracul mersului la cumpăratul lumii, împotriva propriei tale firi, împotriva propriei tale fiinţe, împotriva propriului tău destin creştin.

Şi atunci, Biserica e pentru babe, e pentru fraierii de preoţi. Nu e pentru noi, ăştia, dăştepţii, care avem maşini cu mii de cai putere, cât locomotivele dacă se poate, de nici nu mai avem unde să le parcăm, vedeţi? Nu-i persoană fără o maşină! Ce om e ăla fără maşină? Cum poţi tu să-ţi "manifeşti demnitatea" dacă nu-ţi iei o maşină să o ţii în curte?! Ce frumos scrie un vlădică rus: „Iubitule! Doreşti şi cauţi cinstea de om deştept. Iţi aminteşti oare, cine este deştept cu adevărat? Om cu adevărat deştept este cel care se străduie pentru un singur lucru: să se supună în toate lui Dumnezeu şi să placă Lui, dând mulţumită purtării Lui de grijă dumnezeieşti pentru orice întâmplare din viaţa aceasta, plăcută sau amară, fiindcă este lucru înţelept să-i mulţumim doctorului şi atunci când ne dă doctorii amare: şi atunci, nu-I vom mulţumi, oare, în inimile noastre lui Dumnezeu pentru necazurile prin care înţelepciunea şi harul Lui ne vindecă sufletul? Mântuieşte-te! Prietene! Nu-i de nici un folos să înveţi ştiinţele, dacă nu vei trăi cum Îi place lui Dumnezeu şi cu frică de Dumnezeu.

Deprinderea vieţuirii celei bune şi străduinţa pentru curăţirea şi îndreptarea sufletului îl fac pe om luminat şi înţelept cu adevărat. Cine e străin de virtute nu ştie nimic aşa cum trebuie şi nici nu poate cunoaşte, fiindcă – zice Sfântul Antonie cel Mare – singurul mijloc de a-L înţelege pe Atotbunul Dumnezeu şi lucrurile dumnezeieşti este bunătatea şi viaţa neprihănită, prin care este atras harul Sfântului Duh, care povăţuieşte la tot adevărul. Mântuieşte-te!”

Preasfinţitul Ieremia Zăvorâtul