„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/
1. Mai presus de toate gândește-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândește
la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gândește la oaia cea rătăcită
mai mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gândește la tine,
care te pierzi in păcat, mai mult decât la toţi îngerii din ceruri.
2. A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta ființa lui Dumnezeu, ci înseamnă
a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om.
3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce
cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le
caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine
după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte in miezul tău, in inima
ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!
4. In inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. In inimă viaţa se zămisleşte,
purcede, creşte şi se indreaptă spre mormant şi dincolo de mormant. Oare
cat preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept, dar nu are inimă?
Dumnezeu nu va cere de la el deşteptăciune, ci inimă. Căci s’a zis: „ce este
nebun al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este.” /I Cor. 1:25/
5. Sau cât preţuieşte omul despre care se spune: e bogat, dar nu are inimă?
Oare îşi va duce bogăţia în cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistierie
sunt pămantul şi cerul, şi soarele şi stelele şi toate impărăţiile ştiute şi
neştiute?
6. Sau ce-i ajută omului puterea şi frumuseţea cea trupească? Oare nu
întâlnim zilnic pe cei ce în tinereţi erau puternici şi frumoşi, iar acum,
gârboviţi şi traşi, se sprijină ori in baston, ori de mana cuiva? Multora,
puterea şi frumuseţea trupească le-a slujit, din nefericire, la putrezirea
inimii inainte de putrezirea pielii şi oaselor.
7. Fericiţi sunt cei ce din tinereţe nu s’au indrăgostit de nici o
frumuseţe trecătoare şi muritoare, ci de Ziditorul lor, a cărui putere nu
slăbeşte şi a cărui frumuseţe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde
cu dragoste insutită, şi inima lor Dumnezeu o va randui langă inima Sa.
8. Postul inseamnă slăbirea legăturii inimii cu lumea şi intărirea
legăturii inimii cu Dumnezeu. Aminteşte-ţi şi cugetă la aceasta în cea dintai
săptămană a Marelui Post.
9. Intărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie in inimă. De aceea se
citeşte la inceputul Postului din cărţile bisericeşti: „Iată, a venit
veselitoarea vreme a postului!”
10. Aminteşte-ţi numele acelor mărimi duhovniceşti care, cu postul, au
slăbit legăturile lor cu lumea şi au intărit legăturile cu Dumnezeul cel Viu –
Sfinţii Antonie, Pavel, Efthimie, Avxentie, Avramie, Savva, Visarion, Vitalie,
Gherasim, Chiriac, Zosima, Hariton, Efrem, Arsenie, Carion, Zaharia, Savva cel
Sfinţit, Simeon şi Alipie Stalpnicii, Onufrie, Pahomie, Petru şi Athanasie
Athoniţii, şi cei dimpreună cu danşii.
11. Aminteşte-ţi şi de Dumnezeu purtătoarele fecioare şi femei, a căror
inimi au fost umplute de dragoste către Hristos – Sfintele Thecla, Xenia,
Evpraxia, Anastasia, Matrona, Sara, Maria Eghipteanca, Pelaghia, Thaisia,
Theodula, Vasilisa şi cele dimpreună cu ele.
12. Dacă iţi sunt departe după loc sau după vreme, atunci aminteşte-ţi de
acele slăvite nume din neamul tău – Sfanta Parascheva, Sfantul Sava,
slava Serbiei, Sfinţii Ioannichie de la Devici, Petru de la Korişa, Vasilie al
Ostrogului, Prohor, Gavriil, Ioachim, Ioann al Rilei, Naum al Ohridei, Nectarie
al Bitoliei şi mulţi, mulţi alţii care cu postul au sfinţit trupurile lor şi cu
rugăciunea au sfinţit ţara in care vieţuieşti.
13. Ei toţi acelaşi glas au auzit: „Fiule, dă-mi inima ta!” Acelui glas au
răspuns şi inima lor întru totul au dat-o Dumnezeului şi Ziditorului lor.
(Sfântul Nicolae
Velimirovici - Inima în marele post - Editura Predania, Cuvânt
la cea dintâi săptămână)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu