Un călugăr era irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deși se ruga neîncetat lui Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre frați.
La un moment a îndrăznit
să-I spună lui Dumnezeu: "Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă lași să mă cert cu frații așa des?".
Dumnezeu i-a răspuns: “Cum vrei tu să exersezi refuzul
supărării
fără
materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te
scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te
superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără
apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân
pe reacţiile tale”.
Călugărul s-a luminat
şi de atunci îşi spunea mereu: "Mă supăr doar când vreau eu".
Şi aşa a scăpat
călugărul de supărare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu