Să nu te temi de slăbirea trupului căci o dată ce lăuntric ni-am schimbat spre bine și am făcut curățirea inimii de necurăție

Postul, cel mai potrivit moment pentru a ne trezi din amorțirea păcatelor spre pocăință. Momentul când ni se oferă ocazia să ne reînnoim pe noi înșine lepădând, prin înfrânarea pântecelui, inimii, limbii, ochilor, auzului, pe omul cel vechi îmbrăcându-ne în cel nou. O dată cu înfrânarea acestora se creează sub patimi ca o săpătură datorită căreia se dărâmă toată cetatea lor.

A combate patimile fără post ar fi o minune asemănător celei dacă am intra în foc și nu ni-am arde. Și să nu te temi de slăbirea trupului căci o dată ce lăuntric ni-am schimbat spre bine și am făcut curățirea inimii de necurăție, am alungat gândirea cea dăunătoare aducând în loc cea ziditoare, se va aduce cu acestea și tămăduire cu întărirea trupului. Cum ne zicea Sf. Ioan Gură de Aur - ,,Să secăm izvorul patimilor și vom opri pâraiele tuturor bolilor trupești.

Înafară de aceasta chiar și medicii vor numi cumpătarea și înfrânarea mama sănătății, pe când din îmbuibare și desfătare provin mii de boli. Săturarea mulțumește doar pântecele, postul însă urca folosul la suflet. Bucură-te, că ți s-a dat doctor un leac ce ucide păcatul. Cum ne zice Sf. Vasile Cel Mare - ,,După cum viermișorii, care se înmulțesc în măruntaiele copiilor, sunt distruși cu doctorii foarte înțepătoare, tot așa și postul, vrednic cu adevărat de acest nume, când pătrunde în suflet, omoară păcatul ascuns în adânc”.

În plus, prin post nu are loc numai aceasta dar și rugăciunea capătă rădăcini mai adânci în inimă și va deveni mult mai puternică. Deci să primim postul cu bucurie ca un dar la Dumnezeu și începând cu iertarea între noi să începem a posti cu postul cuvenit spre folos sufletului nostru.