Ați văzut vre-odată cum un bulgăre mic de zăpadă, pe care îl poți strînge
în o mînă, poate deveni o minge mare de zăpadă? Dacă începi să rostogolești
bulgărele mic de zăpadă prin omăt, pe măsură ce se rostogolește, el prinde
formă, îi crește masa, dimensiunile și la un moment dat poate fi o pacoste,
poate strivi ceva sau pe cineva.
Astfel sunt și gîndurile rele ale omului! Primul gînd de mînie care ți se
ivește în minte este exact ca un bulgăre mic de zăpadă pe care îl ții în mînă.
Dacă arunci bulgărul din mînă nu ai din ce să crești mingea; dacă dintru
început ai aruncat peste gardul sufletului primul gînd de mînie, atunci nu mai
urmează, ceartă, dezbinare, ură, răzbunare, ucidere.
În cazul dacă vei primi
gîndul de mînie în mintea ta, se va cuibări aproape simultan, numaidecît și în
inimă, și va da naștere la alte gînduri. Unele cu altele gîndurile rele fac o
bombă. Se adună unele cu altele și le crește gravitatea pe măsură ce rostogolim
gîndul mîniei pe cîmpul răutății. Astfel se întîmplă cu toate gîndurile rele:
de mîndrie, invidie, lăcomie, zgîrcenie, trîndăvire, lene, clevetire,
cîrtire, supărare.
De exemplu în familie: soții se încep a certa de la nimicuri, apoi cearta
se mărește, se trezesc că stau supărați dar nu mai știu de ce! Un simplu cuvînt
la început: Iartă-mă, ar opri toată cearta și mînia și nu s-ar ajunge la
ceartă, neînțelegere, despărțire, răzbunare.
Asemănător se întîmplă și cu alte gînduri dăunătoare care, primite, se
răzvrătesc împotriva noastră și se răzbună pe noi.
Este bine și recomandat de sfinții părinți ca, gîndurile rele să fie
respinse de la prima treaptă a lucrării, pînă cînd încă nu ne-am învoit cu
gîndul la lucrare. Cu puterea voinței și a rugăciunii, trebuie să aruncăm din
ograda sufletului nostru, toate gîndurile rele, care adunîndu-se, ne strivesc.
sursa: ucenic.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu