luni, 26 februarie 2018

Darul traumei


Pentru ca omul să vadă cine este în adâncul lui, deseori e nevoie să intre în contact cu o traumă mare, cutremurătoare și incurabilă. O greșeală personală oribilă cu care să se relaționeze din poziția de autor și responsabil. Această greșeală va stimula inevitabil dreptul la libertatea alegerii: alegerea autorului de a dori și a-și asuma (sau nu) răspunderea personală, simțind vina profundă, care într-un fel sau altul doarme în noi toți și se transformă în reacție către ceilalți.


Trauma de obicei funcționează ca simbol al eșecului profund al omului, care este mereu același: ignorarea nevoii noastre, a dependenței noastre firești de Dumnezeu. Necunoașterea condițiilor prin care ne putem asemăna cu Acela. Refuzul de a ne uni cu El. Trauma, arătând dorința sufletului pentru pocăință, anulează această necunoaștere și conduce sufletul nostru spre bucuria negrăită a vieții întru Hristos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu